Zeii obositi

Аннотация

"Pentru mine - marturisea prozatorul - fiecare carte pe care o semnez este in primul rind un jurnal al vietii mele. Ceea ce vad astazi se scurge mereu in ceea ce a fost ieri si invers, trecutul in prezent. inca nu ma pot desprinde (si poate nu voi reusi niciodata) de cele ce miau insemnat, deopotriva, crud si generos, viata. Prin ceea ce este viata mea incerc sa descopar viata altora. De aici sondajele mele repetate si poate monotone in propria-mi viata care poate fi si a altora." Autobiograficul marcheaza, intr-adevar, un roman centrat, in general, pe evocarea seismelor sociale ale epocii postbelice si, corelativ, pe analiza traumelor psihice declansate de acestea. Corneliu Stefanache isi asuma destinul personajelor, vorbeste in numele lor sub forma de monolog si in stilul indirect liber, insa in detrimentul reliefarii tipologice. Cercul de ochi (1968) aducea deja in prim-plan artistul, intelectualul si conducatorul administrativ - tot atitea ipostaze ale eului creator. Plonjind in trecut, personajele lui Corneliu Stefanache se caracterizeaza printr-un veritabil "tragism al neputintei de re-acomodare" (S. Damian ): Toma, sculptorul din Zeii obositi (1969) cunoaste uzura morala si psihica intr-un proces amplificat de confruntarea dintre generatii, ce face obiectul unui alt roman, Paralele (1970). Editie 1969. Starea excelenta.